Si totusi ... stau si ma intreb cum naiba putem noi, femeile . sa fim atttttat de geniale in orice imprejurare?
Azi am ajuns la concluzia ca urasc foarte multe fete. Din diferite motive. Da da .. invidie si alte cacaturi de genu . dar hei, sunt femee. Si mandria mea nu poate avea de suferit in nici o situatie oricat ar fi ea de jenanta. Asa ca nu arat ura pe care o port fata de restul muierilor dintr o incapere. Zambesc ipocrit, le pup, le fac un compliment draguts legat de geanta ECSTREM de dragutsa pe care si a achizitionat o una din ele si intru in conversatie [barfa] cu ele.
Observ aceasi ipocrizie acra si pe zambetul lor , aceeasi fericire ascunsa atunci cand una din noi pateste cva rau, aceasi privire nepasatoare cand prietenul prietenei mele trece pe langa fosta lui prietena. Ma lipsesc de subiecte aiurea si imi spun oful. Le marturisesc suferinta pe care o indur din motivul logic, iubire neimpartasita. Si le vezi pe toate, cum lasa privirea in jos, isi preschimba ranjetul intr o moaca trista si iti spun cu o mare sinceritate: Vai, dar te ai gandit ca poate.. el nu te iubeste? poate tine la tine ca la o prietena.
* Ma ridic, o pocnesc, o scuip intre ochii si ii zic : ipocrita dracu ! asa prietena imi esti tu mie? Abia ai ateptat sa ma despart de el ca sa ti bagi u repede coada? ii smulg geanta pe care pusesem ochii de mult, las bacsisul si plec.*
Da, asta as face. Dar cum spuneam : MANDRIA , domnisoarelor, mandria!
