miercuri, iulie 23

...

Nu stiu ce sa zic ..
Da simt nevoia sa zic ceva ..


Cred ca vreau la mare. Defapt sigur vreau la mare. Si cica mai sunt doar 8 zile si merg. Nu am bani ... nici nush daca ma lasa :)). Dar sigur o sa merg. Si o sa stau seara pe plaja si o sa mi indeplinesc visu. 8-> ... Siiiingura, doar eu si marea. si muzica... tre s ama gandesc bne unde ma asez sa aud muzica marfa :)). Si o sa dansez .. si o sa beau tequila si absint.. si sa o ard in lumea mea gen.

Sunt tare debusolata . Nici nu stiu ce mai simt si pt cine. Adica nici nu cred ca mai simt nimic pentru nimeni. Sau macar incerc sa fac chestia asta. Daca o tin tot asa poate intr o buna zi o sa ajung sa fiu si io indiferenta rau. Sau poate nu ... Ramane de vazut.

Oricum e cam deprimanta vacanta asta. Ori ma simt ff tare si e totu super ok, ori cad intr o stare din aia proasta cum e acum si mi se pare ca nu mai e nimic de facut.

Ce blog tampit. :/


i guess i need somebody. sa aiba grija de nebunia mea gen. hmm.. ciudat... nu e nimeni in jur :)

Nu e panica.. Usor, usor incep sa ma obisnuiesc.

Pa.

sâmbătă, iulie 12

Copiii aia nu stiu ce fac si ce vor.
Copiii aia cred ca iubesc, dar defapt e doar o stare de spirit adiacenta celei de euforie si extaz.
Copiii aia .. cu toate ca nimic din ce simt nu exista , sunt fericiti. Si eu as vrea sa fiu ca ei .



Sufar de paranoia, si sunt constienta de chestia asta . Asta cred ca e cel mai grav. Am reactii si iesiri dubioase, ma supar repede si cred ca nimeni nu ma suporta. Din cea mai mica apropiere dintre un El si o Ea, eu vad o adevarata iubire, relatie si prostii de genu asta . Mi e frica sa merg cu metgroul, petru ca m am uitat la prea multe filme horror facute de niste prajiti care si expun badtripurile in fatsa unor copii naivi si prostuti. Mi e frica de orice boala, de raceala, de picaturile de nas. Mi e rusine sa port pantaloni scurti pt ca sunt prea grasa si sa ies nemachiata pt ca nu arat bine. Mi e frica sa zic tot ce simt pentru as putea jigni sau as putea parea dubioasa in orice fel . Nu pot sa reactionez in situatii limita pentru ca creieru meu nu e in stare sa gandeasca optimist si rational. Ma gandesc numai la ce e rau, la faptu ca sunt o persoana foarte ghinionista si ca viatsa trece pe langa mine. Am panica de taximetristi si caini, de inaltimi, de meduze si alge.
Zambesc tamp si mi e frica sa ma maturizez, sa imbatranesc, sa am copii . Mi as dori sa am o relatie lunga si faina, dar desigur, la cat de paranoica sunt , sunt sigura ca acest lucru nu o sa se intample niciodata . Sunt sigura ca nu stiu sa primesc iubire, ca nimeni o sa poata vreodata sa tina la mine, si ca toti baetii de care m am atasat nu au avut defapt nimic de spus despre chestia asta . Ma simt uneori respingatoare atat fizic cat si moral. Mi as dori sa pot sa fiu genu de persoana sigura pe ea, careia nu ii este frica sa si arate snetimentele, sa injure, sa se bata, si sa iubeasca. Mi as dori sa mai pot spune odata te iubesc, si sa cred k exista cineva facut numai si numai pentru mine. Dar cred cu stupoare ca intre mine si lucrurile pe care mi le doresc atat de mult nu exista nici o compatibilitate.


Suntem la fel de incompatibili , cum sunt pestii cu gemenii . :)

miercuri, iulie 2

Being over.

- no more friends, no more talkin over, no more nothing -

Defapt cred ca ar trebui sa incep cu inceputul. Ce face doi copii simpatici si naivi sa ajunga intr o asemenea situatie.
La inceput se cunosc, devin prieteni, prieteni prea buni, sunt chiar cei mai buni prieteni. Flirteaza, isi zambesc, rosesc, totul deriva la o asa numita relatie in care isi spun de cate ori au ocazia ca " nu se vor desparti niciodata", ca " nu si pot imagina viata unul fara celalalt", ca " nu au mai iubit asa niciodata". SI dragii de ei, chiar cred in toate cuvintele astea .
Pe urma , intervine ceva/cineva, intervine gelozia, intervin intrebarile si crizele, intervine neincrederea si odata cu ea .... intervine sfarsitul.
Acum o luna pe vremea asta, isi suneau k se iubesc. Acum i a sters numarul de telefon din agenta, i a dat ignore pe mess, nu se mai saluta pe strada, si plange ca proasta cand se uita la niste poze cu continut irelevant. E geloasa. Injura si doreste raul oricarei pustoaice care se apropie de el, chit ca o cunoaste chit ca e nou aparuta in peisaj, ajunge in perioada de negare , cand incearca sa se convinga singura ca nu mai simte nimic pt el, ca nici nu a simtit defapt nicodata nimic, si ca o doare undeva de el si de viata lui. Discutiile familiare gen : ce mai fac ai tai? ti a murit cainele ? m am intalnit ieri cu fratitu" nu mai exista. El nu o mai cauta si deja isi gaseste alta fara sa l interseze macar de ce ar putea simtit ea, sau daca ea este ok . Se intalnesc intamplator dupa cateva luni bune... EI ii bate inima si simte cum se topeste, el ... el se uita foarte sictirit la ea si ii arunca un " buna" infect.



Intr un final nimic nu e everlasting. Nici macar ce esti sigur ca o sa fie. :)


[ victima din post nu este neaparat o fata, dar avand in vedere k si eu am trecut PESTE am luati o ca atare. :) ]