Poveste ....

Era vara. Era frumos. Era o pushtoaica timida, fara experiente sentimentale, cu ochii verzi si o prietena blonda ( la propriu :)) ) . Si el.. el era mic, mai timid ca ea, cu doi ochi mari si caprui, cu par ce i acoperea o parte din fata, ciufuluit si funny, slabutz si derutat. S-au cunoscut prin parc, s au anturat cu aceiasi oameni...si intr un final s au imprietenit.
Aveau ganduri comune, ascultau aceasi melodie in acelasi timp, iubeau vama veche, si simteau la fel.
Intr o zi, baiatul a venit si a intrebat o ceea ce ea a asteptat atata timp. Erau doi copii, mici si naivi, dar care invatau sa ubeasca. Ieseau in parc cu rolele, se certau cand el nu o suna seara, si povesteau despre jocuri pe calculator cu orele... Si brusc, totu s a terminat. Parintii lui i au spus k trbuie sa plece din oras pentru un trai mai bun. Dar cum avea sa ramana cu ei?

Anii au trecut ... 3...poate chiar mai mult. Au crescut, dar au ramas prieteni. Cand el i a spus k va avea sa se mute inapoi si sa si poata continua ce au numit ei in copilarie ''relatie'' ochii i s au luminat si capul i s a umplkut de vise. Vise atat de frumoase, si atat de multe. Se amestecau, se inmulteau pe zi ce il astepta.
Dar ei nu se mai cunosteau atat de bine, crescusera , se schimbasera... erau atat de diferiti si totusi erau atat de perfecti impreuna.
Primele zile dupa ce s au revazut au fost ...... cuvintele nu si au rostul... se simteau iubita, se simtea ocrotita .. simtea k cineva se uita in locul ei cand traveseaza strada. Era naucita de iubire. Orele noptii cand nu erau impreuna i se pareau anii, iar diminetile , cand trebuia sa ajunga la el ii pareau cele mai frumoase momente ale zilei. Era fericita, si stia k si el la fel.
Si din nou totu avea sa se termine.,.. brusc! De data asta fara motiv, fara nici o explicatie.. doar cu lacrimile si intrebarile ei de prisos. Cu noptile interminabile de incercari de descoperire a motivului, cu zile in care orice vedea in jur asocia cu ceea ce faceau ei doi impreuna, unde orice cuplu ii aducea aminte de el, cand credea k nimic nu si mai are rostul si intreba '' unde? si de ce am gresit atat de mult?'' ... simtea k nu se mai termina si o durea enorm... inavtase sa iubeasca, dar nu si dorise sa invete sa sufere. Nu era inca timpul. Nu era timpul sa se maturizeze si sa urasca ceea ce stia k defapt ubeste.

Si totusi stia un lucru.. defapt spera un lucru .. k nu e terminat. k nu s a terminat inca ! Pentru k nu incepuse. Si inca spera k o sa inceapa, si o sa continue.. dar k nu o sa se termine niciodata.



'' Iti dai seama k suntem doi copii care se iubesc? "